Conform Codului civil, partajul poate fi făcut chiar și în timpul
căsătorieiAstfel, pentru a discuta de partaj foștii soți trebuie să fi fost
căsătoriți sub regimul comunității de bunuri și să dețină bunuri comune.
În acest caz, ei pot să facă partajul. Posibilitatea de a face partajul
reprezintă o libertate pentru foștii soți și nu o obligație (neexistând
nicio prevedere legală în sensul obligației de a face partajul
bunurilor, ulterior divorțului).
Însă, dacă partajul este o libertate și dacă încetarea regimului
matrimonial se produce, totuși, prin divorț, care este regimul bunurilor
comune, ulterior acestui moment? Codul civil prevede că „foștii soți
rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la
stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia”.
Prin urmare, până la partaj, bunurile rămân deținute în coproprietate
devălmașă (nu se cunoaște, cu exactitate, întinderea părții din dreptul
de proprietate ce îi revine fiecărui coproprietar – acest lucru urmând
să se stabilească la partaj).
În același timp, trebuie înțeles că nu toate bunurile care erau
dobândite în timpul căsătoriei erau considerate ca fiind deținute în
coproprietate. Există anumite bunuri care sunt considerate bunuri
personale, netrebuind să fie partajate. Ele sunt numite bunuri proprii,
de obicei din cauza caracterului lor strict personal. Acestea sunt:
• bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu
excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele
vor fi comune;
• bunurile de uz personal;
• bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu
sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de
bunuri;
• drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor
sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele
științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele
de invenții și alte asemenea bunuri;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele
științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele
de invenții și alte asemenea bunuri;
• indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu
material sau moral adus unuia dintre soți;
• bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun
propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora;
• fructele bunurilor proprii.
Atenție! Este posibilă includerea bunurilor proprii în comunitate, dacă
soții se înțeleg în felul acesta, prin stabilirea regimului comunității
convenționale.
Restul sunt considerate bunuri comune (dacă sunt dobândite în timpul
existenței regimului comunității de bunuri). De exemplu, inclusiv
veniturile din salarii, dacă devină scadentă încasarea lor în timpul
comunității, sunt considerate bunuri comune.
În finalul acestei părți, trebuie menționat că, în privința partajului,
există o prezumție de contribuție egală la dobândirea bunurilor aflate
în coproprietate. Însă se poate demonstra că nu a existat o contribuție
egală.
Locul unde se poate face partajul
Partajul poate fi făcut fie la notar, fie în instanță.
În cazul partajului făcut la notar, acesta e mai ieftin și se face mai
repede decât în instanță, însă trebuie să existe acord al soților cu
privire la împărțirea bunurilor.
În schimb, în cazul partajului judiciar, poate să nu existe acord al
soților cu privire la împărțirea bunurilor, însă, cel mai probabil,
costurile vor crește.
În concret, există următoarele taxe în materia partajului judiciar,
conform Ordonanței de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru
• stabilirea bunurilor supuse împărțelii – 3% din valoarea acestora;
• stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se
cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar;
• creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din
starea de proprietate comună – 3% din valoarea creanțelor a căror
recunoaștere se solicită;
• cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare
a acestuia – 3% din valoarea masei partajabile;
• în cazul în care cererile anterioare sunt formulate în cadrul
aceleiași acțiuni, acesta se taxează o singură dată, cu 5%.
Ca regulă, instanța va face partajul în natură. Totuși, dacă acest lucru
nu e posibil, în privința anumitor bunuri, acestea vor fi atribuite unui
singur fost soț, urmând ca celălalt să primească o sultă. De asemenea,
există posibilitatea vânzării bunului la licitație, suma urmând să fie
împărțită între foștii soți.www.coltucsiasociatii.ro
căsătorieiAstfel, pentru a discuta de partaj foștii soți trebuie să fi fost
căsătoriți sub regimul comunității de bunuri și să dețină bunuri comune.
În acest caz, ei pot să facă partajul. Posibilitatea de a face partajul
reprezintă o libertate pentru foștii soți și nu o obligație (neexistând
nicio prevedere legală în sensul obligației de a face partajul
bunurilor, ulterior divorțului).
Însă, dacă partajul este o libertate și dacă încetarea regimului
matrimonial se produce, totuși, prin divorț, care este regimul bunurilor
comune, ulterior acestui moment? Codul civil prevede că „foștii soți
rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la
stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia”.
Prin urmare, până la partaj, bunurile rămân deținute în coproprietate
devălmașă (nu se cunoaște, cu exactitate, întinderea părții din dreptul
de proprietate ce îi revine fiecărui coproprietar – acest lucru urmând
să se stabilească la partaj).
În același timp, trebuie înțeles că nu toate bunurile care erau
dobândite în timpul căsătoriei erau considerate ca fiind deținute în
coproprietate. Există anumite bunuri care sunt considerate bunuri
personale, netrebuind să fie partajate. Ele sunt numite bunuri proprii,
de obicei din cauza caracterului lor strict personal. Acestea sunt:
• bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu
excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele
vor fi comune;
• bunurile de uz personal;
• bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu
sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de
bunuri;
• drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor
sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele
științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele
de invenții și alte asemenea bunuri;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele
științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele
de invenții și alte asemenea bunuri;
• indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu
material sau moral adus unuia dintre soți;
• bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun
propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora;
• fructele bunurilor proprii.
Atenție! Este posibilă includerea bunurilor proprii în comunitate, dacă
soții se înțeleg în felul acesta, prin stabilirea regimului comunității
convenționale.
Restul sunt considerate bunuri comune (dacă sunt dobândite în timpul
existenței regimului comunității de bunuri). De exemplu, inclusiv
veniturile din salarii, dacă devină scadentă încasarea lor în timpul
comunității, sunt considerate bunuri comune.
În finalul acestei părți, trebuie menționat că, în privința partajului,
există o prezumție de contribuție egală la dobândirea bunurilor aflate
în coproprietate. Însă se poate demonstra că nu a existat o contribuție
egală.
Locul unde se poate face partajul
Partajul poate fi făcut fie la notar, fie în instanță.
În cazul partajului făcut la notar, acesta e mai ieftin și se face mai
repede decât în instanță, însă trebuie să existe acord al soților cu
privire la împărțirea bunurilor.
În schimb, în cazul partajului judiciar, poate să nu existe acord al
soților cu privire la împărțirea bunurilor, însă, cel mai probabil,
costurile vor crește.
În concret, există următoarele taxe în materia partajului judiciar,
conform Ordonanței de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru
• stabilirea bunurilor supuse împărțelii – 3% din valoarea acestora;
• stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se
cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar;
• creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din
starea de proprietate comună – 3% din valoarea creanțelor a căror
recunoaștere se solicită;
• cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare
a acestuia – 3% din valoarea masei partajabile;
• în cazul în care cererile anterioare sunt formulate în cadrul
aceleiași acțiuni, acesta se taxează o singură dată, cu 5%.
Ca regulă, instanța va face partajul în natură. Totuși, dacă acest lucru
nu e posibil, în privința anumitor bunuri, acestea vor fi atribuite unui
singur fost soț, urmând ca celălalt să primească o sultă. De asemenea,
există posibilitatea vânzării bunului la licitație, suma urmând să fie
împărțită între foștii soți.www.coltucsiasociatii.ro
