Se tot discuta, si iar se discuta despre impunerea unei cote a TVA-ului de 5% la alimentele de baza, cu scopul declarat de a usura pe undeva traiul de zi cu zi al fiecaruia dintre noi. Dincolo de calculul simplist conform caruia, daca aplici unui produs o taxa de 5%, el va fi mai ieftin decat atunci cand i se aplica o taxa de 24%,
exista un context economic care inseamna ceva mai mult decat tendinta de galceava generalizata. Cum Romania trece in aceste momente printr-un proces de tabloidizare a tot si toate, reducerea TVA la produsele alimentare de baza nu putea sa scape neatins de discutii sterile. Consumatorul final, desigur optimist din fire, incepe chiar sa creada in aceasta poveste nefiind invatat ca in economie lucrurile se privesc in context. Contextualizand e necesar sa mentionam faptul ca una e sa iei o astfel de masura intr-o economie fara restrictii bugetare si altceva e sa aplici o astfel de masura intr-o economie cu atatea probleme structurale ca a noastra.
Ce luam pe mere dam pe pere
As vrea sa luam in calcul doi factori despre care vorbim putin caci ni se pare ca nu sunt atat de relevanti in discutia noastra devenita parca una de aritmetica simpla. Primul se leaga de evolutia cursului, in sensul ca in ultima perioada moneda nationala a avut o tendinta de insanatosire un factor care pe cale de consecinta ar fi trebuit sa se reflecte macar sensibil in preturile de pe raft. Ati observat ceva la nivelul costului legat de cotul zilnic? Al doilea element, cel privitor la cotatiile carburantilor pe pietele internationale arata clar ca in evolutia pretului de la raft discutia despre reducerea tva ramane doar atat o discutie caci la modul real cu sau fara aceasta noua cota viata noastra din punctul de vedere al cotului zilnic nu va suferi vreo mare modificare. in acest moment, dincolo de aspectul politicianist al discutiei, economia nationala nu poate fi tratata superficial si nici nu mai poate fi subiect de optimism national caci cu 5% , cu 24% cota a TVA-ului Romania este si dependenta si datoare pe foarte multe generatii. Foamea, lipsurile de ordin alimentar cu care se va confrunta aceasta tara, nu se vor schimba printr-o discutie de tip tabloid despre TVA. Oare cate lucruri mai sunt necesare pentru a intelege odata pentru totdeauna ca in aceasta tara copilul care se naste in acest moment in oricare maternitate se naste cu o datorie considerabila. in conditiile in care in structura unui pret la un produs fie el si de baza intra atat de multi factori, in conditiile in care preturile la raft nu au avut niciodata vreo tendinta reala de scadere nu cred ca e potrivit sa va faceti astfel calculele. Atata timp cat nu vom incepe sa producem aceste elemente de baza la costuri rezonabile si pe o piata care sa permita concurenta si dezvoltarea , atata timp cat nu avem o politica de subventii in agricultura armonizata cu profilul mediului rural in care traieste jumatate din populatia acestei tari discutia despre cota TVA e doar un subiect de discurs politic si de can-can economic. daca vreti. Pe termen scurt si mediu (cel putin pana la sfarsitul lui 2013) preturile la alimentele de baza, cele pe care se imbulzeste lumea cu ocazia fiecarei promotii, nu vor scadea. Ceea ce o sa scada intr-adevar este consumul la aceste produse, oamenii adaptandu-se la un regim rar si prost de a se alimenta.
Daca inca mai exista naivitatea de a crede ca lucrurile vor sta altfel decat sunt de fapt in economia reala unde notiunea de minune nu exista, unde notiunea de context este mai importanta decat intrebarea stupida ce e oare mai mare 24 sau 5? E timpul sa renuntam la ea chiar daca recunoasterea adevarului e mai dureroasa decat naivitatea. in cei 21 de ani am reusit sa devenim un soi de experiment sinistru in care ne legam energiile de discutii sterile, de suete televizate, in care mai nou subiectul tine de cateva cifre 5 si 24. Oricum ar fi costul vietii va fi din ce in ce mai mare, iar foamea neputand fi taxata va fi resimtita.
Alin Tomus
(articol preluat din varianta print a revistei Business Adviser, nr. 58)
