endințele anului 2021 se profilează deja. Ele permit o prognoză. Pentru cine se întreabă dacă o prognoză este speculație pură, răspunsul este nu, este o estimare bazată pe trecut și prezent.
Vedeți un exemplu pe pagina mea www.againstcorruption.eu unde prezicem tendințele calității guvernării pentru peste 120 de țări (sau masa rotundă despre metodologia unei asemenea prognoze cu colegii mei pe situl OECD). Cele de mai jos nu sunt la fel de sistematice, dar există o bază suficientă pentru ele, așa editorialistice cum sunt. Ca la orice prognoză însă, pot exista elemente de neprevăzut care să schimbe tendința sau să o întîrzie. Sper ca asta să se întîmple mai ales la cele negative…
- Pandemia, încă un an
Ne va lua tot anul ca să aducem sub control pandemia, deși numărul de morți va scădea drastic în cele mai dezvoltate state după primele șase luni de vaccinare. Dușmanul numărul unu va fi libertatea de a călători, care va face să fluctueze granițele între comunitățile de imunitate colectivă pe care încercăm să le construim. Presiunea oamenilor de a avea o vară normală va fi o amenințare majoră. Legăturile trans-continentale vor fi al doilea mare risc. Dar vor fi treptat controlate prin testarea tuturor celor care călătoresc, ajutată de teste mai rapide. În țările unde există suficientă democrație dar insuficientă educație (ca România, dar nu numai…) vor fi plătite costuri semnificative de întîrziere datorită opoziției la vaccinare.
- Opinia publică a pandemiei, nerăbdare și protest
Rezistența oamenilor față de politicile anti-pandemie va crește pe măsură ce răbdarea lor scade și resursele economice se diminuează. Deși numărul de infecții noi va rămîne multă vreme la nivel ridicat și efectul vaccinării se va vedea la început doar în scăderea fatalității, sensibilitatea publică la știri despre cine se îmbolnăvește sau moare își va atinge limitele rapid și va deveni secundară în opinia publică, unde alte subiecte, ca situația economică, școlară sau psihologică (plus agendele grupurilor activiste precum schimbarea de climat) vor prelua iarăși prioritatea. Departe de a dispărea, grupurile disidente online vor prolifera și acolo unde vor găsi un canal politic vor marca puncte. Va mai dura cel puțin un an pînă să vedem refluarea acestor mișcări și unele se vor transforma după dispariția pandemiei, fără să dispară și vor mai fi cu noi, sub steaguri și etichete diferite, și peste zece ani, pentru că au un public al lor, cu propria orientare cognitivă și sensibilitate, care va găsi subiecte comune și după pandemie.
- Economia, viteze diferite
Economia își va relua performanța foarte diferit de la continent la continent și de la țară la țară. Toți depindem de performanța economiei americane și de normalizarea relației cu China. Zona euro își va reveni greu cu stimul cu tot și europenii vor fi forțați să dezbată și să rezolve chestiunile amînate pe moment, adică cine va acoperi costurile enorme ale acestor împrumuturi pe termen imediat sau mediu, că nu pot fi rostogolite către generațiile viitoare integral și perpetuu? Evident, răspunsul diferă de la cine se împrumută cu cost zero sau mai puțin – ca Germania – la cine se împrumută scump. Zona euro a fost forțată de pandemie la mai multă solidaritate ca de obicei, dar bătălia nu e cîștigată, și nu se poate impune germanilor să plătească pentru italieni, greci sau spanioli pentru veșnicie, sau partidele care propun asta vor pierde alegerile în Germania. Alternativa este de a face pe cei mai bogați europeni (în Germania unu la sută dețin o treime din avuție) să plătească o contribuție mai mare, dar acest lucru nu e simplu logistic de rezolvat, cine are mai mulți bani știe să-și plimbe averea. În orice caz va fi mare agitație politică pentru a găsi resurse suplimentare de achitat nota de plată, pentru că nu o să avem suficientă creștere economică în Europa să o acoperim exclusiv din creștere, oricum nu în toate țările.
- Uniunea Europeană, reconfigurare și fragilitate
După Brexit și pandemie, UE va continua să se transforme, rămasă cu un singur hegemon (Germania) în condițiile unei Franțe fundamental slăbite, cu o încredere în guvernare și sistemul politic catastrofală. Germania se bazează mai mult decît se admite pe dna Merkel și capitalul ei personal de încredere și va avea mari probleme să creeze coaliții de guvernare coerente și stabile pe viitor, cu partidul verde devenind principalul pol la stînga și creștin democrații erodați de Alternativa pentru Germania la dreapta. Dna Merkel ar trebui să se retragă în acest an (din nou), dar o va face? Nu e un an bun pentru succesori, deși lupta e în toi. Ar fi bine și ca social democrații să își găsească un lider care să îi reconstruiască, dar deși au de unde șansele nu sunt prea bune pentru viitorul coaliției de centru stînga-dreapta. De stabilitatea ei depinde viitorul întregului continent și menținerea fragilului consens realizat în jurul unei rate comune de dobîndă măcar la împrumuturile europene pentru relansarea economiei după Corona. Statele cu bune guvernări mai mici – Olanda, Danemarca, Suedia vor încerca să joace un rol mai mare după ieșirea engleză. Toate au electorate unde există și o doză suficientă de euroscepticism liberal, care ar putea profita să învețe ceva din Brexit. Dar, deși lucrez pentru unele din aceste guverne și le admir sincer, nu cred că o să iasă vreo reformă europeană de fond. E foarte greu pentru Comisia Europeană ca să mai învețe ceva, orice s-ar întîmpla în statele membre sau în tribunalele europene, are prea multă putere. Compromisul președinției germane cu Viktor Orban a fost rațional, Orban trebuie înfrînt la vot, nu pedepsit la masa verde. Toți cei are împing la o Europă organizată cu Comisia Europeană jandarm și statele subordonate, și care vor continua pentru că e în interesul lor, fiind vorba de grupuri care nu au cîștig de cauză la nivel național sau sunt contra națiunii și își caută revanșa la nivel european nu fac decît să accentueze fără să vrea tendințele de destrămare europeană.
- Politica externă americană sub Biden, nu chiar așa diferită
Oricît de fericiți sunt europenii că au scăpat de Trump și de oripilați de aministiile cu care gratulează pe toți traficanții de influență pe care i-a folosit se va vedea repede că Biden are alt stil, dar nu integral altă politică. Cu o Americă îndatorată și mai sever pentru a stimula economia, chestiunea prea micii contribuții a europenilor la NATO va rămîne pe tapet. Dacă Trump, care avea relații bune cu Putin, a impus sancțiuni pentru conducta de gaz North Stream, e greu de crezut că Biden va relaxa lucrurile în această privință. Americanii sunt îngrijorați de influența economică rusească în Europa, mai cu seamă în Germania, și vor continua să facă presiuni să o reducă. Unde vom vedea progres este la ”multilateralism”- vor fi progrese la refacerea WTO (OMC), acordul de la Paris, politica față de Iran, etc. Per total însă, acolo unde Trump nu reușea că era prea excentric și mai ales izolat internațional, Biden nu va răzbi nici el prea mult ca va reduce forța de împingere sau radicalismul propunerilor, din motive diplomatice. Acesta e alt fel de a spune că influența americană asupra lumii nu va crește, chiar dacă ostilitatea e posibil să mai scadă.
- Rusia și China, subminare și occidentalizare
Rusia și China vor continua cu aceeași eficiență din ultimii ani acțiunea lor de subversiune a unui Occident care nu mai e demult solidar și autoidentificat ca atare. Marele lor succes este impunerea la nivel global a unui tip de capitalism propriu, ceea ce Branko Milanovic numește capitalism politic, diferit de cel clasic de cumetrie (”crony”), pe care îl predau eu la clasă, prin supraimpunerea unui obiectiv geostrategic. Statul crează o clasă de capitaliști pe care îi poate ridica sau scufunda prin metode fără legătură cu piața, dar ei servesc global țelurile statului. China a uzurpat influența europeană în Africa, unde construiește căi ferate și autostrăzi, dă ajutoare fără condiționalitate de bună guvernare, pe scurt, e mult mai eficace decît era URSS în deceniul opt al secolului trecut. Rușii se bat să controleze piața de energie și în America Latină, iar noua lor înțelegere cu Turcia va supraviețui conflictului din Caucaz (Armenia, sacrificată deja). Noile lor bănci de dezvoltare, cu care și state din Occident cooperează din oportunism economic și miopie politică subminează instituțiile Bretton Woods (FMI, Banca Mondială) prin care Occidentul promova ordinea globalistă de tip liberal, ajutată și de slaba capacitate a acestor instituții de a se reforma intern. Reziliența extraordinară a acestor țări, care altfel dau și bîlbe istorice (vezi încercarea de otrăvire a lui Navalny, acest George Simion rus) vine din occidentalizarea spectaculoasă a elitei lor, formată în universități occidentale și care a copiat tot know howul, și stilul de viață- desigur, nu și valorile. Se vede că primele pot funcționa autonom față de cele din urmă fără mari probleme…
- NATO, un supraviețuitor, dar nu un game changer
NATO va supraviețui defecțiunii majore a Turciei, jucînd mai asumat rolul din ultimii ani, de stabilizator politic, nu militar, în Balcani sau Orientul Mijlociu. Biden va sprijini refacerea Alianței, unul din principalii cîștigători ai căderii lui Trump. Schema europeană de apărare nu va ajunge niciodată un pericol pentru NATO, care ar putea chiar cîștiga din ea dacă europeni reușesc măcar să facă o cale ferată integrată de la Vilnius la Atena, ca să nu le mai ia o săptămînă să se aprovizioneze cu necesarul militar pentru cîteva ore de luptă. Există la NATO suficientă putere analitică pentru a continua o redefinire a rolului alianței, iar alăturarea Suediei va aduce un plus de imagine.
- Majoritatea UDMR-PNL+USR, supraviețuire și asalt asupra administrației
Majoritatea înjghebată după alegerile din 2020 la București va rezista în 2021 pentru că aceleași elemente care au creat-o, președintele liberal și părțile din servicii secrete amestecate în politică nu au o alternativă la ea. Dar avînd în vedere slaba ei coeziune programtică și și mai slaba reprezentare publică (vreo 15% din electorat) nu va realiza lucruri majore. USR+ va continua o agendă populistă menită să le crească performanța la alegerile viitoare care va deturna atenția de la subiecte reale și va consuma energie pentru pseudosubiecte ca numărul de parlamentari, noi referendumuri inutile, etc. Noii veniți sunt cam prea nerăbdători să distrugă orice insule de opoziție din administrație și au schimbat numele ministerelor, inclusiv a celor care nu se comasează sau divid ca să poată da afară și numi după bunul plac, deschizînd încă un val de politizare în administrație (și procese). Deși fostul premier Orban a promis în cele din urmă că Agenția Națională a Funcționarilor Publici își va recăpăta rolul care i se cuvine, guvernul Cîțu e plin de lupi tineri cu colți lungi. Ultimul lucru pe care îl vor e să consulte lumea sau să accepte ei cenzura unei instituții, vor să își aducă înăuntru clienții și să se consolideze pe vreo zece ani, după modelul de la USR, deci or să calce în picioare democrația locală (s-a terminat cu domnia liderilor regionali, decretați toți baroni, deși aceștia erau aleși totuși) și regulile administrației publice (iarăși va ploua cu HG și ordonanțe, sub pretextul slabei majorități în Parlament). În plus, fondurile guvernamentale vor fi folosite pentru a controla primarii, singurii care, avînd o bază electorală reală, se pot opune băieților de la centru filtrați de servicii. Emil Boc, Nicușor Dan sau Allen Coliban nu se pot baza pe mare ajutor ca să devină potențiali candidați la președinție de succes sau măcar să cîștige un nou mandat data viitoare. Ilie Bolojan va rămîne doar premierul ziariștilor, chiar dacă și premierul și miniștrii vor fi remaniați frecvent. Primarii PSD, chiar dacă justiția indepedentă le va mai închide din dosarele care erau mai ales politice, ca la Olguța Vasilescu, vor deveni – mulți dintre ei- independenți sau se vor muta la PNL.
- Reformarea sănătății publice, haos și contestare
Florin Cîțu va încerca să țină o balanță de plăți pe cît posibil, deși va continua să se împumute ca să plătească facturile, și nu va identifica nici o sursă substanțială nouă de venit, că nu sunt liberalii cei care să taxeze averile mari ca să plătească factura Corona, sau să revină la taxarea progresivă – deși alte soluții nu sunt. Mai periculoase vor fi încercările de a satisface lobbyuri private ca firmele de asigurări din sănătate cu ”soluții” paralele cu totul cu problemele (un raport al Curții de conturi arată cum reformele de la guvernul Boc la Darius Vîlcov au fost de succes în a colecta contribuțiile mai bine de la cele șase milioane care plătesc pentru 18, și nu e nevoie de introducerea unei asigurări private de sănătate obligatorii, după modelul pensiei private- aceasta nu ar face decît să crească inegalitatea în accesul la servicii, de asta în țările occidentale se discută renunțarea la ea). Dat fiind că reforma din sănătate e dictată de lobbyuri, nu de studii, ea va consta în gesturi populist simbolice, și deși va beneficia de sprijin politic – de ex fonduri europene dirijate ca să îl sprijine pe dl. Voiculescu, în care se investește de ani de zile ca să ajungă în vîrf, dar nu vor fi rezultate măsurabile după un an. Avem noroc dacă măcar se identifică și introduc acei indicatori care să permită măsurarea vreunui avans. În sfîrșit, opoziție va fi, pentru că nici aici nu va fi consultare pe fond, cum nu va fi nicăieri, deci centura de siguranță, urmează drum accidentat spre nu se știe ce.
- Educația publică, rămâne cum am stabilit
Numirea cinică a lui Sorin Câmpeanu, pe ideea că e un om ”de-al lor” care vine dintre rechinii educației și vorbește limba rechinilor arată din nou că lobbyul rectorilor e cel care dictează ce se va întîmpla, și nu studiile OECD sau testele PISA. Dl Câmpeanu știe domeniul, a fost ani de zile rectorul uneia din cel mai corupte universități și președinte al Consiliului Național al Rectorilor, organizația care ar trebui să dispară ca să se schimbe ceva. E evident însă și omul altora, sau nu ar fi fost numit. Or să reușească cei care gîndesc asemenea numiri să rezolve prin infiltrare ceva din marile probleme, digitalizarea, abandonul școlar, impostura școlilor doctorale? Nu e probabil. Regulile sunt deja create ca nici oamenii bine intenționați să nu poată face nimic. Membrilor CNATCDU li se spune deja că ei trebuie să facă proba lipsei de calitate cînd trimit la plimbare vreun plagiator care vrea să se fie abilitat, nu invers (pe scurt, chiar la un plagiat dovedit poți deveni profesor dacă nu incluzi opera plagiată printre cele din dosarul de avansare- juriștii ministerului colportează că altfel plagiatorul poate da în judecată instituția și cîștigă). Nu există la ora asta baza legală și administrativă clară pentru a curăța educația, nici măcar în anexa raportului prezidențial de la România educată (nu era nevoie de mai mult de două pagini). Nici USR nu o are, nici nimeni. Deci nu are cum să vină, dacă nu pleacă de nicăieri!
În rest, rămîneți sănătoși, puneți masca cînd vă apropiați sau mai ales cînd vorbiți cu alții și redescoperiți muzica, lectura, alergatul și grădinăritul, care au ajutat mulți oameni să rămînă normali în 2020.
La mulți ani!
Autor: Alina Mungiu-Pippidi
Sursa: cotidianul.ro
